Agatha Vasiliu-Bacovia

Agatha Vasiliu-Bacovia (n. 8 martie 1895, Mizil, România – d. 12 octombrie 1981, București, RS România), născută Grigorescu, a fost soția poetului George Bacovia; a fost o poetă simbolistă minoră. A studiat Literele și Filosofia la Universitatea din București, a fost profesor secundar de literatură română la un liceu. A început să publice în 1918 în revista Scena primele sale poeme sau opere în proză. Are marele merit că a avut grijă de poetul George Bacovia și s-a zbătut ca opera acestuia să fie valorificată pe deplin.
A debutat în revista "Scena'', în 1918, sub semnătura Agatha Gr., cu poemul în proză ''Când n-oi mai fi''. Editorial, a debutat în 1923, cu volumul de versuri ''Armonii crepusculare''. A colaborat la numeroase reviste, dintre care amintim ''Viaţa nouă'', "Ateneul cultural'' (Bacău), ''Răsăritul'', "Steaua", ''România literară'' etc.
Agatha Grigorescu-Bacovia a desfăşurat şi o îndelungată carieră didactică, între 1927 şi 1950, la Şcoala Normală "Elena Doamna" şi la liceele ''Carmen Sylva'', ''Regina Maria'', ''Gheorghe Şincai'' din Bucureşti.
Numeroasele cărţi de poezie publicate de Agatha Grigorescu-Bacovia - 'Armonii crepusculare' (1923), 'Muguri cenuşii' (1926), 'Pe culmi de gând' (1934), 'Lumină' (1965), 'Cu tine, noaptea' (1969), 'Efluvii' (1977), 'Şoaptele iubirii' (1979) - exprimă o personalitate lirică definită de un simbolism delicat, eteric şi temperat, aflat la confluenţa poeziei meditative cu cea de tip intimist'', indică "Dicţionarul general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).
A publicat şi proză lirică, "Terase albe'' (1938), o relatare a unei vacanţe petrecute la Balcic în compania sculptoriţei Cecilia Storck
Este, totodată, autoarea unor lucrări în care, pe baza amintirilor proprii, dar şi a unor documente şi însemnări manuscrise, a reconstituit viaţa lui George Bacovia, precum şi viaţa sa alături de acesta: "Bacovia. Viaţa poetului" (1962), "Viaţa poetei" (1971), "George Bacovia. Ultimii săi ani" (1981). Aceste lucrări, cuprinse în ciclul memorialistic ''Poezie sau destin", conţin date importante referitoare la viaţa literară din perioada interbelică şi din anii imediat următori încheierii celui de-Al Doilea Război Mondial.
Agatha Grigorescu-Bacovia a încetat din viaţă la 12 octombrie 1981, la Bucureşti.
Volumele publicate
• Armonii crepusculare, 1923
• Muguri cenușii, 1926
• Pe culmi de gând, 1934
• Terase albe, 1934
• Bacovia. Viața poetului, 1962
• Lumina, 1965
• Poezie și proză, 1967
• Cu tine noaptea', 1969
• Versuri, 1970
• Efluvii, 1977
• Șoaptele iubirii, 1979
• Poezie sau destin. George Bacovia. Ultimii săi ani, 1981
Titluri de poezii
Lumină, Nocturnă, Taină, Aniversară, Cu tine, Noapte, Șoaptele iubirii, Anii, Drumuri, Natură statică, Între zi și noapte, Nu vreau să moară florile de măr (în 1981 Margareta Pâslaru a compus o melodie inspirată de aceste versuri), Cantilena, Cântecul singurătății, Imn soarelui, Decembrie, Furtuni de primavară, Tristeți din urmă, Iubita spunea.

Lumină din amurg
Autoare: Agatha -Bacovia

Lumină din amurg, lumină nouă,
Îmi amurgesc şi mie anii
Ca şi ţie,
Când te-nfăşoară-a nopţilor
Magie...

Lumină din amurg şi viaţa mea,
Cu nici o stea,
Cu nici o izbândire...

Dormi peste şesuri largi de nea,
Eşti rece şi te stingi,
Lumina mea,

În trista haosului risipire...
Lumină din amurg,
Lumină grea!...

Nocturna
Autoare: Agatha -Bacovia

Un înger de marmoră albă,
Cu degete lungi si subțiri,
Presară pe-o groapa
Uitata,
Camelii,
Si albi
Trandafiri

E luna și zarea-i de aur,
Și morții-n adâncuri tresar.
Fantome,
Pe cripta
Funebră,
in dansuri macabre
Apar.
Grăbite spre înger se-avânta
Cu freamăt de oase subțiri,
Și-n gestu-i
De daltă
Statuia,
Presară mereu
Trandafiri.

Clipe
Autoare: Agatha -Bacovia

Clipe tăcute, clipele vii
Din nopțile negre, tirzii,

Voi sinteti lung zimbet de ginduri,
Pe file-nsirate in rinduri,

Cind noaptea-a trecut nedormita, in zori sta poema sfirsita,

Mesaj de lumina, spre semeni,
Caci clipa cu gindul sint gemeni,

O, clipe de vis netraite,
Cu sclipatul vietii sfintite,

Ce doruri de suflet purtati,
Și ce bucurie imi dati !