Lawrence Ferlinghetti

Lawrence Ferlinghetti, născut pe 24 martie 1919, a fos un poet și pictor american. Autor de poezie, traduceri, ficțiune, teatru, critică de artă, este cunoscut pentru A Coney Island of the Mind (1958), o colecție de poeme care a fost tradusă în mai multe limbi, având vânzări de peste 1 milion de exemplare.
A fost unul dintre cei mai importanți poeți americani ai secolului XX.
Tatăl de origine italiană, care-şi americanizase numele (din Ferlinghetti în Ferling), moare cu câteva luni înainte de naşterea lui Lawrence. Orfan înainte de naştere şi la scurtă vreme cu o mamă (de origine franco-lusitano-evreiască) internată la azilul de boli mintale, copilul Lawrence a fost crescut până la 5 ani în Franţa. Aşa se face că Larry, care va deveni unul dintre cei mai importaţi poeţi americani, a învăţat mai întâi franceza, engleza învăţând-o abia după întoarcerea în America. La întoarcerea în America este crescut de familia Bisland, bogată până la marea criză din 1929. Începe să lucreze ca vânzător de ziare. Copil problemă şi adolescent rebel, membru al unei bande de cartier şi chiar arestat pentru câteva furtişaguri ale bandei, la 15 ani Lawrence a fost atras de poezie de opera lui Baudelaire.
Ca student al University of North Carolina a fost cucerit de scrierile unor scriitori ca Hemingway, Faulkner, Dos Passos şi Wolfe. Începe să scrie pentru publicaţiile universităţii, dar este capabil să sară în trenurile ce mergeau în Mexic pentru a participa la lecturile pe care le organizau acolo mari poeţi ai epocii. În 1941 termină universitatea şi, în plin război, se înrolează în corpul puşcaşilor marini. După război, începând din 1946, lucrează ca ziarist la New York şi începe să scrie poezie. Între 1947-1950 îl găsim ca doctorand la Paris. În 1951 se întoarce în America, se stabileşte la San Francisco şi se căsătoreşte cu Selden Kirby-Smith cu care va avea doi copii. Lucrează ca învăţător, dar scrie şi eseuri despre artă. În 1953 îl cunoaşte pe Peter Martin (fiul unui cunoscut anarhist), director al revistei „City Lights”, împreună cu care fondează librăria „City Lights Pocket Book Shop”, prima librărie de cărţi în format popular, şi apoi editura „City Lights Press”. În 1954 publică sub semnătura Lawrence Ferlinghetti prima culegere de poeme „Ilustrate dintr-o lume dispărută”. În 1957 publică volumul lui Allen Ginsbergm „Strigătul” (Howl), pentru care este arestat şi judecat pentru „publicarea unei opere obscene şi indecente”.
După ce nouă experți literari au mărturisit despre numele poeziei și Uniunea Americană a Libertăților Civile a venit în ajutorul lui, Ferlinghetti a câștigat procesul.
Apărarea este asumată de ACLU, o organizaţie de apărare a drepturilor cetăţeneşti, Ferlinghetti este absolvit, judecătorul recunoscând „importanţa socială” a volumului, iar „Strigătul” se vinde în 100.000 de exemplare. În 1958 publică volumul „A Coney Island On My Mind”, o culegere de 29 de poeme fără titlu care-i va aduce celebritatea şi se va vinde într-un milion de exemplare.
Rămăsese singurul supravieţuitor al „Generaţiei Beat”, ultimul beatnik, actual la 40 de ani de la apogeul (şi crepusculul) mişcării care a avut ca deviză de viaţă antimilitaristă „Faceţi dragoste, nu război!”. Culmea este că Ferlinghetti, cel atât de angajat politic contra totalitarismului mascat al regimului Bush, nu credea că poetul trebuie să fie neapărat un activist politic. „Pentru că – spunea Ferlinghetti într-un interviu – foarte mari poeţi sau pictori n-au fost sau/şi nu sunt activişti. Aşa cum s-a întâmplat cu maeştrii poeziei japoneze haiku sau cu poeţi chinezi sau cu marii poeţi persani mistici ai secolului al XII-lea Rumi şi Hafiz. Despre mulţi dintre aceştia se poate spune că au fost disidenţi, dar nu activişti. Şi n-are niciun rost să angrenezi în politică pe cineva care nu este nici obişnuit, nici atras de această sferă de activitate, pentru că rezultatele nu vor fi bune…”
O poezie a lui Lawrence Ferlinghetti, "Visele sălbatice ale unui început nou", descrie o distrugere masivă a ordinii actuale și o întoarcere în trecut. Un poet, pictor și activist, Ferlinghetti este cel mai cunoscut în San Francisco, în calitate de fondator și proprietar al cărților de carte City Lights Booksellers, un sediu notoriu pentru poeții Beat care se convoacă și scriu. City Lights Booksellers este, de asemenea, cel mai bine cunoscut ca editor de lucrări de la autori celebri precum Charles Bukowski, Neal Cassady și William S. Burroughs. Citește textul integral al "Drepturilor sălbatice ale unui început nou.
Ferlinghetti a refuzat un premiu de 50.000 de dolari din partea guvernului maghiar în semn de protest față de politicile lui Orbán împotriva drepturilor omului.
Lawrence Ferlinghetti a murit pe 22 februarie, în casa lui din San Francisco, la vârsta de 101 ani.
(date biografice preluate de pe „ O mie de semne” „Scena 9” și „Ziarul de Argeș.ro)



Aștept
Autor: Lawrence Ferlinghetti

Aștept să-mi apară cazul
și aștept
o renaștere a minunii
și aștept
să descopere cineva pe bune America
și să jelească
și aștept
descoperirea
unei noi simbolice frontiere vestice
și aștept
ca Șoimul American
să-și întindă aripile pe bune
și să se îndrepteze și să zboare cum trebuie
și aștept
ca Era Anxietății
să cadă moartă
și aștept
ca războiul să fie purtat
ce va face lumea sigură
pentru anarhie
și aștept
finala ofilire
a tuturor guvernelor
și aștept în mod perpetuu
o renaștere a minunii
Aștept cea de-a doua venire
și aștept
ca o renaștere religioasă
să măture statul Arizona
și aștept
ca Fructele Mâniei să fie depozitate
și aștept
ca ei să demonstreze
că Dumnezeu e în realitate American
și aștept
să-l văd pe Dumnezeu la televizor
cântând la orgă în altare
de-ar găsi
canalul potrivit
pe care să dea
și aștept
să fie luată iar Cina cea de Taină
cu un nou ciudat aperitiv
și aștept în mod perpetuu
o renaștere a minunii
Aștept să-mi fie apelat numărul
și aștept
ca Armata Salvării să preia controlul
și aștept
ca blânzii să fie binecuvântați
și să moștenească pământul
fără taxe și aștept
ca pădurile și animalele
să revendice pământul ca fiind al lor
și aștept
să fie concepută o cale
de a distruge toate naționalismele
fără a ucide pe nimeni
și aștept
să cadă câneparii și planetele ca ploaia
și aștept ca îndrăgostiții și cei care plâng
să se întindă împreună din nou
într-o nouă renaștere a minunii
Aștept ca Marea Despărțitură să fie trecută
și aștept cu neliniște
ca secretul vieții eterne să fie descoperit
de un generalist obscur
și aștept
ca furtunile vieții
să se termine
și aștept
să navighez către fericire
și aștept
ca o Mayflower reconstruită
să ajungă în America
drepturile sale de ecranizare și televizare
vândute în avans nativilor
și aștept ca muzica pierdută să sune din nou
pe Continentul Pierdut
într-o nouă renaștere a minunii
Aștept ziua
care va să facă totul clar
și aștept pedeapsa
pentru ce i-a făcut America
lui Tom Sawyer
și aștept ca Băiatul American
să-i dea Frumoasei hainele jos
și să se urce pe ea
și aștept
ca Alice în Țara Minunilor
să-mi retransmită
visul său complet al inocenței
și aștept
să vină Childe Roland
către ultimul cel mai întunecat turn
și aștept
ca Afroditei
să-i crească mâini vii
la o ultimă conferință pentru dezarmare
într-o nouă renaștere a minunii
Aștept
să fac rost de niște indicii
ale imortalității
amintindu-mi copilăria timpurie
și aștept
ca diminețile verzi să se întoarcă
câmpurile verzi ale tinereții să se întoarcă
și aștept
ca eforturile artei nepremeditate
să-mi zgâlțâie mașina de scris
și aștept să scriu
marele poem indelebil
și aștept
ultima lungă nepăsătoare încântare
și aștept în mod perpetuu
ca îndrăgostiții fugari ai Urnei Grecești
să se ajungă din urmă în sfârșit
și să se strângă în brațe
și aștept
în mod perpetuu și pentru totdeauna
o renaștere a minunii

Traducător: Alina Caramarin

Cândva de-a lungul eternității
Autor: Lawrence Ferlinghetti

Cândva de-a lungul eternității
apar niște tipi
și unul dintre ei
care apare tare târziu
e un fel de tâmplar
din ceva loc pătrat
ca Galileea
și începe să jelească
și să pretindă că știe
cine a făcut raiul
și pământul
și că motanul
care ne-a dat-o nouă
e Tatăl lui
Și pe deasupra
adaugă el
E totul scris
pe ceva suluri de pergament
pe care niște scutieri
le-au lăsat pe-undeva prin Marea Moartă
acum mult timp
și pe care nici nu o să le găsești
pentru v’o două mii de ani sau cam așa
sau cel puțin pentru
nou’sute patrujșapte
dintre ei
să fiu mai exact
și chiar și-atunci
nimeni nu crede în ele pe bune
și nici eu
de altfel
Ți-e cald
îi spun lui
Și îl răcoresc
Îl întind pe Copac să se răcorească
Și toată lumea după asta
mereu face modele
ale acestui Copac
cu El spânzurat sus
și mereu fredonându-I numele
și chemându-L să vină jos
și să stea
pe combinația lor
ca și cum el e regeLE motan
care trebuie să sufle
sau ei n-or să prea poată reuși
Numai că el nu coboară
din Copacul Lui
El doar spânzurat acolo
în Copacul Lui
arătând total Epuizat
și foarte liniștit
și de asemenea
conform unui rezumat
al ultimelor știri mondiale
din obișnuitele surse de neîncredere
foarte mort

traducător: Alina Caramarin